the book of eli
24 mai, 2010
Trecut cu mult de miezul nopţii, am văzut Book of Eli, slab slab, foarte slab. Nu voi nega – Denzel este negru. Atrage încasari foarte bune, dar oare, pe plan internaţional, negrul vinde? Despre asta a fost vorba. Studiourile au fost nevoite să facă numeroase calcule, a zis unu’ din regizori pentru New York Post. (spre deosebire de alte producţii, the book of Eli beneficiază de doi fraţi-regizori. Produsul final ne face să spunem cu emfază: bă, fraţi sunt sigur!!) Mânuind cu dibăcie maceta, dar şi puşca, dezinvolt cu pistoalele, bun trăgător cu arcu’, între două-trei-patru lupte şi grija de a-şi asigura hrana şi apa necesară supravieţuirii, Eli învaţă Biblia pe de rost… e la fel cu a spune că Stevie Wonder a citit-o din scoarţă în scoarţă, dar asta nu se poate… pentru că amândoi sunt de culoare. Stai, dom’le, că e ficţiune, nu te ambala, la fel ca Adevăratul mormânt al lui Isus, documentarulul lui James Cameron care sustine că se bazează pe una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din lume. (Echipa lui James Cameron a lansat ipoteza ca Iisus ar fi fost căsătorit cu Maria Magdalena, iar personajul cu numele de Judah ar fi chiar fiul lor. O prezumţie de bun-simţ ne-ar face să credem că supoziţia cu valenţă revelatorie s-a întrezărit pe platourile de filmare ale peliculei Terminator 2: Judgment Day).
Primele minute: aştept să înceapă filmul, următoarele patruzeci: la fel. Zic să mă culc: stai, nu mai e mult, poate-poate vreo fază nostimă cu Gary Oldman ca în The Fifth Element. Vorbind despre nuanţa mistică, spirituală a producţiei, putem aminti fazele de luptă, scenaristul Garz Whitta e un cunoscut autor de cărţi cu benzi desenate. Peisajul este, într-adevăr, frumos, dacă aşa ceva căutaţi.
Mi se pare o greşeală ca unui asemenea film să i se atribuie mari însuşiri de factură creştină: pentru că are elemente biblice, nu e un film creştin cu nuanţe S.F. Plus: Cartea cărţilor poate fi instrument de manipulare, idol instrumentalizat, dar şi mijlocitoarea legăturii cu Dumnezeu şi semenii, pentru că nu omul e măsura tuturor lucrurilor ci revelaţia umanului de către Dumnezeu. Aaaa, şi altă problemă: putem ajunge la bine făcând răul?
